Scrisoare

          Dragii mei,

         Au trecut trei ani. Minunea e ca nu au trecut in zadar. Nu reusesc sa ma mai abtin drept pentru care, am ales sa scriu aici, asta pana site-ul si blogul oficial vor ajunge la o forma finala. Ma intreb acum, cand o iau de la inceput, cati dintre voi mai sunt cititori cu vechime ai fostului blog, dar asta nu cred ca mai conteaza, asteptarile sunt aceleasi.

         N-am spus niciodata, oficial, de ce am renuntat la a mai posta pe un blog care ajunsese sa aiba si 2000 de vizitatori unici pe zi, pentru mine era enorm. Raspunsul este simplu...pentru ca mi-am dorit sa fiu un om simplu. N-as vrea sa considerati acest amanunt ca fiind o lipsa de modestie...imi doream o viata in care sa nu fie rost de complicatii, sa nu mai am dileme si sa nu imi doresc neincetat cu ardoare, raspunsuri. Ei bine, treaba e ca nu se poate. Asta pentru ca nu esti tu cel care hotaraste cum sa fii. Oricat ti-ai renega natura, te trezesti noaptea plangand ca lumea perfecta si simpla pe care ti-ai construit-o nu are nicio legatura cu tine si mai rau ai starnit furtuna din paharul cu apa.

          Au trecut trei ani in care am trecut de la agonie la extaz cu pasi repezi, contrar vietii linistite pe care mi-o doream...si asta pentru ca nu pot sa ma abtin. Dar a fost spumos totul, de povestit...aici, pe indelete. Ma mananca degetele si sufletul, sa ma apuc de scris, sa va spun de toate...asa cum obisnuiam, diferenta e ca le voi trece printr-un nou filtru al maturitatii, la 25 de ani treaba cu viata sta cu totul altfel.

       Well...pana imi linistesc emotiile, pana rezolv frustrarea cu imposibilitatea de a deschide blogul oficial, ne vedem aici, cu acelasi drag si cred eu...povesti mai frumoase.

                                                                                   Cu drag, Ana.